Felicitări tuturor membrilor Filialei București - Critică, Eseistică și Istorie Literară
a Uniunii Scriitorilor din România,
ca și scriitorilor de pretutindeni,
cu prilejul
Zilei Mondiale a Scriitorilor,
introdusă de English PEN Club în 1986 !
01.03 Magdalena Popescu Bedrosian
04-03.1933 Victor Vişinescu
10.03.1950 Marin Iancu
11.04.1957 Ion Bogdan Lefter
16.03.1950 Stan V. Cristea
18-03.1957 Horia-Roman Patapievici
19-03.1960 Tudorel Urian
21-03.1952 Lucian Chişu
S-a stins din viață, în ziua de 25 februarie 2024, criticul și istoricul literar, publicistul, jurnalistul și editorul Alex Ștefănescu.
S-a născut la 6 noiembrie 1947, la Lugoj, dar copilăria și-a petrecut-o la Suceava, unde avea să urmeze și cursurile scolii generale și ale liceului. În 1970 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București.
A lucrat în redacțiile publicațiilor „Tomis”, „Suplimentul Literar-Artistic al «Scânteii Tineretului»”, „România liberă” și revista „Magazin”. Din 1990 a devenit redactor la „România literară”, unde, între 1995 și 2010, a fost redactor-șef.
A înființat, împreună cu soția sa, Domnița Ștefănescu, în 1994, editura „Mașina de scris”.
În perioada 1998–2002 a fost membru al Consiliului de Administrație al Televiziunii Române.
A fost gazda sau realizatorul mai multor emisiuni de televiziune: „Un metru cub de cultură”, la Realitatea TV, între 2004-2005, „Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu”, la TVR Cultural, între 2007-2009, și, de asemenea, tot la TVR Cultural, în perioada 2009-2011, emisiunea „Tichia de mărgăritar”. Între anii 2011-2012, a realizat, tot pentru TVR Cultural, emisiunea „Iluminatul public”.
A fost, începând din anul 2019, prezentatorul emisiunii „Pagini despre satul românesc”, de la Trinitas TV.
Dintre numeroasele volume publicate se pot reține: Preludiu, critică literară (1977), Jurnal de critic (1980), Între da și nu (1982), Dialog în bibliotecă (1984), Introducere în opera lui Nichita Stănescu (1986), Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani) (1987), Gheața din calorifere și gheața din whisky (jurnal politic, 1990-1995) (1996), Întâmplări, proză (2000), Ceva care seamănă cu literatura (2003, Melania și ceilalți, comedie romantică în șapte părți (2004), Jurnal secret (2005), Istoria literaturii române contemporane (1941-2000) (2005), Jurnal secret (2007), Cum te poți rata ca scriitor. Câteva metode sigure și 250 de cărți proaste (2009), Jurnal secret. Dezvăluiri completă. 2003-2009 (2009: 2010), Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări (2010; 2011), Cum se fabrică o emoție (2010), Cum e să fii femeie? Dialog cu Lia Faur (2012), Texte care n-au folosit la nimic (2014), Un scriitor, doi scriitori (2014), Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura! (2014), Jurnal secret. Serie nouă (2016), Eminescu, poem cu poem. Antumele (2017), Eminescu, poem cu poem. Postumele (2019), Pagini despre satul românesc (2020), Eu și comunismul, memorii (2020), Timp retrăit, amintiri (2022), Despre impuritatea literaturii (2022).
Pentru meritele sale a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciu Credincios”, în grad de Cavaler.
Prin plecarea lui Alex. Ștefănescu, literatura română suferă o ireparabilă pierdere.
02.02.1940 Adrian Anghelescu
04.02.1951 Nicolae Scurtu
05.02 Monica Spiridon
09.02.1936 Andrei Pandrea
10.02.1942 Mihai Dinu
14.02.1963 Teodor Baconschi
19.02.1974 Daniel Cristea Enache
22.02.1977 Dan Gulea
27.02.1939 Alexandru Melian
A încetat din viață, în data de 22 ianuarie 2024, istoricul literar Corneliu Lupeș
S-a născut la 28 octombrie 1943, în localitatea Valul lui Traian, județul Constanța.
A învățat la școala generală din satul Valea Șoșii, comuna Poduri, județul Bacău, absolvită în 1957, pentru a merge mai apoi la Liceul „Costache Negri“ din Târgu Ocna, unde a studiat între anii 1957-1961.
A urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română la Universitatea din București, cu licența obținută în anul 1971, și ale Facultății de Filosofie, la aceeași universitate, absolvită în 1980, fără a fi susținut licența.
După efectuarea stagiului militar, între 1961-1964, a predat, timp de un an, ca profesor suplinitor la Școala Generală de 8 Ani din satul Berești-Tazlău, județul Bacău. Între anii 1965 și 1972 a fost profesor de limba și literatura română și director la Școala Generală de 8 Ani din satul Turluianu, comuna Berești-Tazlău, județul Bacău.
Timp de câteva luni, în 1972, a lucrat ca redactor la ziarul „Petrochimistul“, din Onești, pentru ca din 1972 până în 1977 să îndeplinească funcția de director al Casei de Cultură din Municipiul Onești, continuând colaborarea la ziar.
Între 1978 și 1990 a ocupat diferite funcții administrative în domeniul industrial în întreprinderi bucureștene.
Între 1990-1991 a fost administrator la revista „România Pitorească” și redactor la revista „Comoara”. Din 1991 până în 1993 a lucrat ca muzeograf la Muzeul Național al Literaturii Române, răspunzând de Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” și de Casa Memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”. Din 1993 și până la pensionare, în 2013, a fost șeful Secției Case Memoriale de la Muzeul Național al Literaturii Române, din București.
A publicat o serie de volume care se referă la istoria și viața literară din București: Itinerare memorialistice bucureștene. Repere muzeistice literare (două ediții, 2003, 2005), Memorie literară bucureșteană. Alte repere muzeistice (2005), …flacără a verbului românesc (monografia Muzeului Național al Literaturii Române, 2007), Șoaptele urbei. Bucureștii în 7 zile (2011), Scriitori-diplomați/ Diplomați-scriitori (2013), Pillat, o familie de colecție (2016), Pietre la templul muzeelor literare bucureștene, variațiuni pe teme date (2018).
Prin dispariția lui Corneliu Lupeș istoriografia noastră literară suferă o regretabilă pierdere.